Delia-Eunice Panciuc: un moment de aducere aminte

       DELIA-EUNICE PANCIUC: un moment de aducere aminte
 
       Grea sarcină ! Să scrii necrologul unui bebe care abia făcea primii pași în viață. Este greu, este dincolo de dureros,  ba chiar sfâșietor. Să încerci să cuprinzi în cuvinte viața unui pui de om care abia învață să meargă, să vorbească, să trăiască. Atunci când faci necrologul unei persoane în vârstă ai elemente și fapte pe care le poți evidenția : pasiuni, atitudini, evenimente, caracter, cariera, familie...  pe când în cazul unui copil toate elementele  se găsesc doar în cuibul în care a crescut, FAMILIA.
       Ori pentru a afla aceste detalii trebuie să răscolesti durerea, să deschizi rana într-o familie tare greu încercată, familia fratelui și prietenului meu Doru Panciuc.
 
                                                             ***

      Și-a anunțat venirea pe lume sâmbătă  8 septembrie 2007 după amiază în timp ce părinții se duceau împreună cu fratele păstor Viorel Candreanu să facă o vizită într-o biserică din Bruxelles. Deși ora de începre a serviciului divin se apropia, Doru și cu Mariana au fost nevoiți să se îndrepte spre maternitatea Spitalului „Saint Pierre - Sfântu Petru” din Bruxelles. Duminica 9 septembrie DELIA EUNICE PANCIUC s-a născut ca al optulea copil în familia lor.
      Oameni credincioși și iubitori de Dumnezeu, de copii, de viață și de adevăr, ei au primit-o cu bucurie, cu încredere în viitor și cu nădejdea că o vor crește pentru Raiul lui Dumnezeu.
     A primit numele Delia, numele unei  flori îndrăgite de mama ei, dar și Eunice din admirație și respect față de fratele și prietenul lor pastor Petrică Dugulescu și a fiicei sale Eunice. Eunice este un nume profetic care înseamnă Binecuvantat cu biruință, Biruință evlavioasă, Bună biruință...   Facă Domnul ca familia Panciuc sA fie binecuvantată cu biruință, cu  biruință deplină.

      Fiind ultima din familie, pe Delia Eunice întreaga familie, bunicile, copiii o priveau  ca pe un cadou de la Dumnezeu care avea să le umple viața de bucurie. Era purtată pe brațe cu dragoste și atenție de toți ai casei. În toate deplasările părinților cu mașina era nelipsită de pe scăunelul ei și imediat ce mașina începea să ruleze o lua somnul și dormea liniștită. 
     A fost adusă pentru prima dată în casa Domnului pe 21 noiembrie zi în care Biserica Elim din Bruxelles s-a  rugat pentru binecuvantarea ei și a altor 4 copilași. Frații și surorile ei i-au cântat un frumos cântecel: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți”. Nimeni nu s-a  gândit atunci că așa de curând vor trebui să o lase să plece spre Patria Cerească.

                       
    Deși primii pași i-a făcut în casa lor din Bruxelles, după ce s-au mutat în noua lor casă, aici la  Bersel-Lot a prins siguranță în mers și faptul că aveau o curte mare cu multă verdeață  a fost un avantaj (Să cazi pe gazon e mai plăcut decât pe pietre sau beton...).

     Încerca să-i imite pe cei mari în toate acțiunile lor cu deplină stângăcie și puritatea unui copil. Nu deranja la biserică, iar în ultimele duminici mergea la grupa mică de copii. Iubea cântările, instrumentele și deja fredona  împreună cu  frații și surorile ei cântarea „Ai grijă gură mică ce vorbești”.  Nu a fost un copil dificil și când îi era foame sau era bolnavă aștepta  cuminte ajutorul mamei care nu întârzia niciodată.  Domnul a ingăduit ca în ultimele luni tăticul ei să aibă posibilitatea să petreacă mai mult timp cu ea, să o răsfețe, să se joace cu ea, să o lasev sa doarmă pe pieptul lui. Împreună cu Mariana a învatat-o să se roage și seara Delia îi lua de mână și îngenucheau împreună lângă pat, se rugau iar apoi o lua somnul pe brațul tatălui său ori la pieptul mamei. Fiind cea mai mică în casă era tratată ca o prințesă, toți  frații ei  se jucau  cu ea, o desmierdau, se amuzau de toate poznele ei.

     De curând a fost înțărcată  și deși n-a fost încântată,  ne-a impresionat felul cum a acceptat supusă să-și  bea lăpticul din cană findcă  ”a păpat calul țiți...”  Creștea PUIUL, începea să prindă aripi, să fie independentă. Primele silabe, primele vorbe, primele stângăcii vor rămâne toată viața în memoria celor dragi.

    Ultima săptămână a fost deosebită...!  Veniseră rudele din România și parcă trebuia să le arăți tuturor câte lucruri ai  învățat să faci. Dacă am putea să-i întrebăm pe fiecare cu  câte gesturi i-ai surprins și încântat, câte pozne sau mici giumbușlucuri ai făcut... ? Și cum ai umplut de plăcere și bucurie  pe mami și pe bunica atunci când le-ai dăruit  un frumos buchetel  de flori cules de tine  din grădinița unde îți plăcea să te joci. Cine se gândea atunci că este ultimul pe care mânuțele tale pot să-l ofere ?

    Apoi... nu se știe cum, ai dispărut din ochii tuturor și ai plecat în ultima ta aventura... Ai plecat să cauți veșnicia pe care toți o așteptăm și o dorim. A trebuit însă să treci prin apa rece a piscinei din grădină pentru ca sufletul tău să se înalțe la Cer, la el care ni te-a dăruit. Păsărelele din copaci ți-au cântat o melodie de rămas-bun, iar mai sus, în slavă, îngerii te-au condus pâna la Domnul cu un imn de bun-venit.  Ai plecat din gradină de la Bersel-Lot direct în Raiul Domnului, în sânul lui Avraam.

    Aici pe pământ, chiar dacă e frumos câteodată, lumea este rea, coruptă, diavolul își face de cap, pe cand ACOLO SUS e Dumnezeu cu sfinții în pace și fericire veșnică.  Atunci când vom veni și noi acasă ne vei întâmpina să ne prezinți minunata grădină și locașul pe care ți le-a dăruit Domnul, Mântuitorul părinților tăi.

    Ai plecat lasând în urmă multe  lacrimi și o nemărginită durere dar în același timp și speranța revederii. Plecarea ta DELIA EUNICE, a fost un eveniment care ne-a oferit nouă credincioșilor din Biserica Domnului Elim din Bruxelles ocazia să suferim împreună cu familia Panciuc căreia i-ai fiost dăruită și care te-a găzduit cu plăcere timp de un an și opt luni. Încă o dată s-a depus o mărturie în Bruxelles, la Lot și prin împrejurimi, despre ceea ce înseamnă să fii copil de Dumnezeu, despre crezul nostru, despre nădejdea noastră. Sperăm „grăunte mic”, că plecarea ta bruscă și neașteptată va dezgheța multe inimi și  va aduce roadă în sânul familiei tale, în biserică, în localitatea unde ai stat. Rămâne doar ca aceștia, în urma auzirii Evangheliei să se deschidă către Mântuitorul și să fie umpluti de focul dragostei Lui veșnice.

    Medicii și asistentele de la Spitalul Regina Fabiola din Bruxelles s-au luptat să te readucă la viață și le mulțumim pentru efortul și generozitatea lor, familia si biserica s-au rugat de Domnul  să te mai lase aici cu noi; le multumim și lor, dar El,Ccel care dă viața  și o ia când voiește, a hotărât spre binele tău, al familiei tale și al nostru al tuturor, că trebuie să te întorci ACASA.

    De la tine au rămas multe amintiri, câteva fotografii și ceva foarte prețios pentru un copilaș ca tine, dar a cărui sănătate nu e nici pe departe cum a fost a ta.
Noi credem că Cel ce ne-a Creat, Stăpânul și Mântuitorul nostru va veni curând și ne va lua la EL. Atunci ne vom întâlni cu Delia Eunice, cu toți cei dragi și cu ceata sfinților.

   Ștefan Coman
   Bruxelles 20 mai 2009