Versuri

Umede lacrimi de toamnă târzie
Aşează tăcere pe frunzele moarte
Un colţ de grădină, o floare  pustie
Şi-adună petale în file de carte.

Cu lăstarii lucind de verdele pur
Şi galbene straie-n pistilu-i semeţ
Rămâne simbol scăpătat în azur
De umblet pribeag, de suflet drumeţ.

Se duc bătrânii de la noi zburând înspre astre
Încă tineri mesageri plângerilor noastre…
Străbat lacteele căi căutându-ṣi odihna deplină,
În urmă ne lasă pe noi sub glodul de tină.

Înjugaṭi pentru o vreme la carul vieṭii de-aici
Ne-aṭi fost stâlp de nădejde când noi eram mici ;
Cu zâmbet de mamă, cu grijă de tată, distinṣi,
Ne-aṭi fost ṣi părinte ṣi dascăl, la toate deprinṣi.

Shalom în curṭile tale domneṣti, sub ziduri regeṣti,
De la noi, că venim înspre tine cu gânduri frăṭeṣti ;
Pribegie-i cuvântul ce astăzi ṣi ieri ne-nfrăṭeṣte
Nădejdea ni-i visul ce în noi ṣi în tine trăieṣte.
 
Shalom între hotarele tale, cetate înfrăṭită cu cerul,
Că Templul aṣteaptă primăvara ce învinge-va gerul ;
Înfrăgezită mlădiṭă,  smochin ce ai fost blestemat
Pentru numai o vreme, Stăpânul nu te doreṣte uscat.

  As dori sa fac o salba
  Pentru mamicuta mea.
  S-o impletesc cu bucurie,
  Adunand tot ceru-n ea.

  Sa pun crinii din gradina,
  Sa pun macii din campii.
  Sa pun zumzet de albine,
  Fluturasii cei zglobii...

  Sa mai pun in salba stele
  Din inaltul cer senin;
  Sa pun dorurile mele,
  Vreau cu ele  sa te'alin.

     Îmi cere inima să scriu,
     Plângând, o poezie…
     Cum aş putea eu să descriu
     Iubirea ta cea vie ?
 
     Cum aş putea să răsplătesc
     Iubirea ta de mamă
     Cuvinte simple ce pălesc
     Să scriu, îmi este teamă.
 

Trecuta prin toate anotimpurile,
Batuta de toate vanturile…
Cercata in toate privintele;
Ramasa mereu iubitoare,
Curata si gingasa floare !

Te priveam mereu zambitoare,
Iti cadeam instinctiv la picioare;
Fiinta divina, adanc iertatoare
Iti datoram toate cuvintele,
Prin tine atinsu-ne-am  tintele.