Reportaj

(va rugam sa consultati si prima parte a textului despre aceasta misiune pe www.bruxellesmission.org in masura in care sunteti interesati)

Excursia-pelerinajul în Israel s-a sfârṣit de mult dar impresiile ṣi ecourile lui sunt încă proaspete în memoria noastră. O activitate deosebită a acestei excursii a fost plantarea de arbori în Pădurea Aminadav, o experienṭă de neuitat pe care mă gândesc s-o împărtăṣesc ṣi cu dumneavostră.          

De la Grădina Eden din Geneza  ṣi până la Pomul Vieṭii din Apocalipsa 22. 2, Biblia ne prezintă omul strâns legat de natură ṣi de copaci ṣi de plante. El a căutat mereu umbra copacilor, rodul pomilor precum ṣi lemnul lor folosindu-l pentru construcṭie, mobilier, unelte,  combustibil… Calităṭile bune sau rele ale oamenilor au fost deseori asemuite cu cele ale unui copac sau pom roditor.

Conform programării iniṭiale, dimineaṭa celei de a doua zile a voiajului nostru era  rezervată pentru  plantarea de arbori în « Pământul Făgăduinṭei ».

Adunările credincioṣilor

Când am fost în vizită în Franṭa, acum vreo cinci ani, i-am întrebat pe fruntaṣii penticostali din Paris, cam câṭi români ar trăi la data respectivă pe pământ francez ? Câṭi creṣtini evanghelici ṣi neoprotestanṭi, câte adunări au fraṭii ? În loc de răspuns m-am ales cu alte întrebări ṣi cu ridicat din umeri repetat. Interviul nu l-am mai putut finaliza, dumnealor fiind imediat după asta foarte ocupaṭi. Vin des fraṭii din Paris la noi, că nu e decât drum de vreo trei ore, dar nu-i mai întreb de ‘astea’ să nu mă întrebe ṣi dumnealor dacă numai ‘asta’ am în cap… ?

I-am mai întrebat ṣi pe fraṭii din Spania ṣi pe cei din Italia… Cred că cineva mi-a spus că în diaspora sunt mai multe biserici penticostale decât acasă; ṣi nu m-aṣ mira dacă aṣ auzi într-o zi că sunt mai mulṭi români afară decât în ṭară !
Dar să ne întoarcem la fraṭii din Belgia, că sunt numeroṣi, curajoṣi, evlavioṣi. Cu prilejul întâlnirii reprezentanṭilor adunărilor frăṭeṣti de aici am dorit să aflăm mai exact câṭi suntem, cum trăim, de nu cumva ne merge doar vestea că am fi ceea ce trebuie să fim ? Cine nu crede că la întreabarea “Câṭi români sunt în Belgia în 2010 ?”, primim răspunsuri ” Între zece mii si două sute de mii…” ṣi despre cele cam 25 de adunări de pocăiṭi mai nimeni n-a auzit nici pe jumătate, să facă ṣi el o încercare,  să întrebe.

Din iniṭiativa Bisericii Române ELIM Bruxelles ṣi sub incidenṭa preocupărilor redacṭiei website-ului www.elim-bruxelles.org s-a desfăsurat în data de 19 noiembrie 2010 în sala de oaspeṭi de la subsolul clădirii de la adresa Rue Stephanie  nr 107 a acestei biserici, o interesantă întâlnire consultativă a reprezentanṭilor adunărilor frăṭeṣti de limbă română din Belgia. Alături de o parte din conducerea Bisericii Elim Bruxelles au fost prezenṭi păstorii ṣi responsabilii, sau grupul de fraṭi cârmuitori, a încă zece adunări frăṭeṣti româneṣti din cele circa 25 de adunări ṣi grupări creṣtine evanghelice ṣi neoprotestante câte există la momentul de faṭă în această ṭară.

Ordinea de zi a fost amplă ṣi consultările ṣi închinarea s-au desfăṣurat într-o atmosferă de seriozitate, de înṭelegere ṣi deplină armonie. Fraṭii păstori Dorin Albuṭ de la Elim, Dionisie Niculae, zis Culiṭă de la Biserica Emanuel, diaconul Ciurbe Dan de la Biserica Bethleem, toṭi din Bruxelles au fost cei mai angajaṭi în discuṭii, cei care au dat tonul dezbaterilor ṣi au modelat spiritul de deplină înṭelegere frăṭească, orientând scopul întrunirii înspre roade practice în viaṭa de fiecare zi a credincioṣilor ṣi în vederea înaintării Evangheliei, a lărgirii câmpului de misiune creṣtină ṣi a unităṭii ṣi trăiniciei a tot ce se face pe tărâmul pocăinṭei, în lucrurile credinṭei.

Israelul este o ṭară de aproape 12 ori mai mică decât România, dar are o populaṭie numai de circa trei ori mai puṭină, adică la  cei 20 mii km pătraṭi numără cam 7,5 milioane de locuitori.

O ṭară în plin avânt economic ar spune un analist sau comentator; o minune a lui Dumnezeu în vremea noastră va spune orice credincios care a văzut Israelul sau „doar a auzit ṣi a crezut” despre  transformările ce s-au petrecut în vremea noastră, sub ochii noṣtri, în fâṣia îngustă de pământ arid dintre Marea Mediterană, Marea Roṣie ṣi Marea Moartă.

Se făcea încet dimineaṭă - dimineaṭa devreme - când aeronava de Tel Aviv a companiei Airlines Bruxelles a aterizat cu bine pe aeroportul bruxeleez Zaventem. Cei 48 de călători participanṭi la pelerinajul în Ţara Sfântă pe care l-am numit « Pe urmele Mântuitorului »  ne-am mai strâns odată mâinile, ne-am îmbrăṭiṣatne-am făcut urări ṣi am rostit binecuvântări… Evident că mai întâi ṣi mai întâi I-am mulṭumit lui Dumnezeu pentru felul minunat în care ne-a ocrotit ṣi ne-a călăuzit, dar ṣi unii altora pentru colegialitate ṣi gentileṭe ṣi toṭi împreună celor care ne-au înlesnit acest pelerinaj minunat, fraṭilor Dorin Albuṭ, Cotta Dumitru, Coman Stefan  – promotorii excursiei.